Ce trebuie să știi despre Clostridium difficile: prevenire și tratament

Ce este Clostridium difficile?

Cum apare infecția cu Clostridium difficile?

• Perturbarea florei intestinale: Antibioticele cu spectru larg pot distruge bacteriile benefice din intestin, lăsând spațiu pentru ca C. difficile să se dezvolte.
• Tulpini rezistente: C. difficile este adesea rezistent la multe antibiotice comune, ceea ce îi oferă un avantaj competitiv.

• Răspândirea în spitale: Sporii de C. difficile sunt foarte rezistenți și pot supraviețui pe suprafețe și echipamente medicale pentru perioade lungi de timp, ceea ce facilitează răspândirea în mediile spitalicești.
• Pacienții vulnerabili: Persoanele spitalizate sunt adesea supuse tratamentelor cu antibiotice și au sisteme imunitare compromise, făcându-le mai susceptibile la infecții.

• Persoane în vârstă: Riscul de infecție crește odată cu vârsta, deoarece sistemul imunitar slăbește și poate fi mai puțin capabil să controleze infecțiile.
• Condiții medicale preexistente: Pacienții cu boli cronice sau cei care primesc tratamente imunosupresoare sunt, de asemenea, la risc crescut.

• Contaminarea mâinilor: Sporii de C. difficile se pot transfera prin contactul cu suprafețele contaminate și apoi prin atingerea gurii.
• Îngrijire neadecvată: Nerespectarea măsurilor de igienă personală și curățenia inadecvată a mediului pot facilita răspândirea sporilor.

• Utilizarea inhibitorilor de pompă de protoni (IPP): Aceste medicamente, folosite pentru reducerea acidității stomacale, pot modifica flora intestinală și pot crește riscul de infecție cu C. difficile.
• Alte infecții intestinale: Infecțiile intestinale preexistente pot perturba flora normală, facilitând colonizarea cu C. difficile.

Simptome Clostridium difficile

• Diaree severă - Frecventă și apoasă, de cel puțin trei ori pe zi, timp de două sau mai multe zile și poate conține sânge sau mucus.
• Dureri abdominale și crampe- Durerea este de obicei difuză, dar poate fi și severă.
• Febră- Febra ușoară până la moderată (până la 38-39°C).
• Pierderea apetitului- Lipsa poftei de mâncare este comună și poate duce la scădere în greutate.
• Greață și vărsături-Uneori, pacienții pot experimenta greață și vărsături.

• Colită pseudomembranoasă - Inflamație severă a colonului, vizibilă endoscopic prin prezența pseudomembranelor (depozite galbene sau albicioase pe mucoasa colonului).
• Megacolon toxic- Complicație rară, dar severă, în care colonul se dilată care poate fi fatală dacă nu este tratată prompt.
• Deshidratare- Pierderea severă de lichide și electroliți din cauza diareei poate duce la deshidratare, care necesită tratament imediat.
• Septicemie- În cazurile grave, infecția se poate răspândi în sânge, ducând la septicemie, o stare de urgență medicală care necesită tratament intensiv.

• Balonare și disconfort abdominal- Pacienții pot experimenta o senzație de balonare și disconfort general în abdomen.
• Oboseală - Starea generală de rău și oboseala sunt comune, mai ales în cazurile severe.
• Scaune urât mirositoare- Scaunele pot avea un miros puternic și neplăcut, specific infecției cu C. difficile.

Când să ceri ajutor medical

• Persistența simptomelor: Dacă diareea și durerile abdominale persistă mai mult de două zile sau se agravează.
• Semne de deshidratare: Gură uscată, sete excesivă, scăderea cantității de urină, amețeli sau confuzie.
• Febră mare: Temperatura persistentă peste 38.5°C.
• Sânge în scaun: Prezența sângelui sau a mucusului în scaun.

 

Diagnostic

• Istoric medical: Medicul va evalua simptomele pacientului, istoricul de utilizare a antibioticelor și expunerea la medii spitalicești.
• Examinare fizică: Examinarea abdomenului pentru semne de sensibilitate, balonare și sunete intestinale anormale.

• Testul pentru toxine: Analiza scaunului pentru detectarea toxinelor A și B produse de C. difficile. Testele imunologice rapide (EIA) sunt utilizate frecvent.
• Testul pentru glutamat dehidrogenază (GDH): Detectează enzima GDH, un marker al prezenței C. difficile. Este foarte sensibil, dar nu specific pentru tulpinile toxice.
• Reacția de polimerizare în lanț (PCR): Test molecular care detectează genele toxigenice ale C. difficile. Este foarte sensibil și specific, dar nu indică dacă toxina este produsă activ.
• Cultura pentru C. difficile: Cultura scaunului pentru izolarea bacteriei. Este metoda cea mai sensibilă, dar necesită mult timp și expertiză.

• Hemoleucogramă completă: Evaluarea numărului de celule albe din sânge (leucocite) care poate fi crescută în cazul unei infecții severe.
• Teste ale funcției renale și hepatice: Pentru a evalua impactul infecției și a deshidratării asupra organelor.

• Tomografie computerizată (CT) a abdomenului: Poate fi utilizată pentru a evalua extinderea inflamației intestinale și pentru a detecta complicații precum megacolonul toxic sau perforația intestinală.
• Radiografia abdominală: Poate fi utilizată pentru a detecta dilatarea colonului sau alte complicații severe.

• Colonoscopia sau sigmoidoscopia: Aceste proceduri permit vizualizarea directă a mucoasei colonului pentru a detecta prezența pseudomembranelor, care sunt specifice colitei pseudomembranoase cauzate de C. difficile.

Tratament Clostridium difficile

• Oprirea antibioticului inițial- Dacă infecția cu C. difficile a apărut după utilizarea unui antibiotic, medicul poate recomanda întreruperea sau schimbarea acestuia.
• Hidratare și electroliți - Rehidratarea este esențială, mai ales în cazurile de diaree severă. Se pot administra soluții de rehidratare orală sau intravenoasă pentru a preveni deshidratarea.

• Pentru infecțiile moderate până la severe: Se utilizează antibiotice care acționează direct în intestin. Aceste antibiotice sunt de obicei administrate oral, deoarece nu sunt absorbite sistemic și acționează local.
• Pentru infecțiile mai ușoare: Alte antibiotice pot fi folosite, în funcție de recomandările clinice și de disponibilitate.

• Tratament combinat: În cazurile foarte severe sau complicate, se poate utiliza o combinație de antibiotice administrate pe cale orală și tratamente intravenoase.
• Transplant de microbiotă fecală: Utilizat în cazurile de infecții recurente sau severe care nu răspund la antibiotice. Implică transferul de microbiotă sănătoasă din scaunul unui donator în intestinul pacientului pentru a restabili flora intestinală normală.
• Tratament adițional: Pot fi utilizate tratamente care se leagă de toxinele produse de C. difficile pentru a reduce riscul de recurență.

• Spălarea frecventă și riguroasă a mâinilor cu apă și săpun.
• Utilizarea mănușilor și a echipamentului de protecție personală de către personalul medical.
• Dezinfectarea adecvată a suprafețelor și a echipamentelor medicale.

• Pacienții cu infecție activă cu C. difficile trebuie izolați pentru a preveni răspândirea bacteriei în mediile spitalicești.

Alimente permise în Clostridium difficile

• Pui: Gătit bine, fără piele și fără grăsimi adăugate.
• Curcan: Similar cu puiul, bine gătit și fără grăsimi.
• Pește: Fiert sau gătit la abur, evitând prăjirea sau prepararea cu uleiuri grele.

• Iaurt: Preferabil cu culturi probiotice, deoarece poate ajuta la restabilirea florei intestinale. Verificați eticheta pentru a fi sigur că nu conține zaharuri adăugate.
• Chefir: O altă sursă de probiotice, dar trebuie consumat cu moderație.

• Orez alb: Ușor de digerat și blând pentru stomac.
• Fulgi de ovăz: Ușor de digerat și poate ajuta la stabilizarea tranzitului intestinal.
• Pâine prăjită: Preferabilă în locul pâinii proaspete pentru a reduce iritația.

• Morcovi: Gătiți până devin moi.
• Cartofi: Fierti sau copți, fără coajă și fără grăsimi adăugate.
• Zucchini: Fiert sau gătit la abur.

• Banane: Ușor de digerat și pot ajuta la înlocuirea electroliților pierduți.
• Mere (fierte sau coapte): Fără coajă, deoarece coaja poate fi mai greu de digerat.

• Supă de pui: Clară, fără grăsimi adăugate.
• Supă de legume: Clară, fără ingrediente grase.

• Evitați alimentele prăjite și cele cu un conținut ridicat de grăsimi, deoarece acestea pot agrava diareea și pot provoca disconfort abdominal.

• Laptele: Poate fi dificil de digerat și poate agrava simptomele.

• Cafenea și băuturi cofeinizate: Pot irita intestinul și pot agrava diareea.
• Alimente condimentate și picante: Pot provoca iritații suplimentare.

• Leguminoase: Cum ar fi fasolea și lintea, pot fi dificil de digerat și pot agrava simptomele.
• Legume crude: Cum ar fi varza și broccoli, pot fi greu de digerat și pot cauza balonare.

• Băuturi carbogazoase și sucuri: Pot provoca balonare și disconfort abdominal.

Recomandări suplimentare

• Mese mici și frecvente: Consumați mese mai mici și mai frecvente pentru a reduce presiunea asupra sistemului digestiv.
• Hidratare: Asigurați-vă că beți suficiente lichide pentru a preveni deshidratarea, mai ales în caz de diaree severă.
• Consultare cu specialistul: Discutați cu un dietetician sau medic despre planul alimentar personalizat, deoarece nevoile pot varia în funcție de gravitatea infecției și răspunsul individual la tratament.

Întrebări frecvente

• Există tratament pentru Clostridium difficile acasă?

• Clostridium difficile se poate transmite?

• Ce supă se recomandă pentru Clostridium difficile?

• Ce tratament naturist se recomandă pentru Clostridium difficile?

• Ce ceai se recomandă pentru Clostridium difficile?

• Ce regim alimentar trebuie să se țină după tratamentul pentru Clostridium difficile?

• Cât de periculos este Clostridium difficile?

• Ce înseamnă Clostridium difficile gdh pozitiv?

• Ce înseamnă gdh pozitiv toxină negativă?

• La ce medic trebuie să te prezinți atunci când ai simptome de Clostridium difficile?

31-07-2024

Publicat de: Paul Bosonea , Iolanda Madalina Bondar Ilie , Andrei Dumitrescu , Mihaela Maria Neagu , Florina Cornelia Nica , Cristina Serban - Barbu , Andrei Stangaciu ,